Oameni fericiți

(2026)

Sinopsis

Într-o pădure, în apropierea unei foste colonii miniere, este descoperit un cadavru. Însă cazul din spatele acestei descoperiri este mult mai complex decât pare la prima vedere. Cu câteva luni înainte, scriitoarea Vera și partenera ei, Lara, au stârnit un val de indignare pe rețelele de socializare după ce au postat o imagine cu livingul lor luxos, în care era agățată o fotografie care înfățișa doi copii trăind într-o sărăcie extremă. La scurt timp, în stația de metrou de la Gara de Nord, Vera îl întâlnește pe Adi. Ea începe să-l ajute pe băiat și pe familia lui, care locuiește în colonie, și chiar să strângă donații prin intermediul unui grup de Facebook. Însă își dă seama repede că bunele intenții nu sunt suficiente pentru a combate sărăcia structurală. Când, exasperată, Vera vrea să renunțe, Lara ia situația în propriile mâini.
„Textul aruncă o privire critică asupra decalajului tot mai mare dintre bogați și săraci din Europa, oferind o perspectivă profundă asupra realităților de viață diametral opuse ale personajelor sale, precum și asupra lumii lor interioare. Fără să judece, cu empatie și umor, ne invită pe fiecare să reflectăm asupra responsabilității noastre sociale“.
(extras din caietul-program, Teatrul Altenburg-Gera)

Despre

Am scris textul Oameni fericiți la invitația Teatrului din Altenburg-Gera în anul 2023, care mi-a comisionat o piesă despre sărăcia din România.
Piesa începe ca un thriller polițist și spune, prin intermediul a 11 personaje provenind toate din lumi complet diferite, povestea unei scriitoare de succes care întâlnește un cerșetor la metrou și decide să-i schimbe viața în bine. Dar este oare acest lucru posibil fără un sistem funcțional de suport?
Pornind de la mai multe cazuri reale întâmplate în România ultimilor ani, textul investighează problema sărăciei, dar și raportarea artei la această problemă, zugrăvind, prin intermediul a 11 povești de viață care se intersectează, portretul unei societăți.

3f, 3m

Tradusă în: germană

Montări

Fetivalul Internațional de Teatru Sibiu, regia Bogdan Sărătean, spectacol-lectură (iunie 2024)
Teatrul Altenburg-Gera (Germania), regia Charlotte Garraway, premiera absolută 28 februarie 2026

Foto: Ronny Ristok

Cronici (selecție):

„Elise Wilk a scris pentru Teatrul Altenburg-Gera piesa „Oameni fericiți”, dedicată temei „bogați și săraci”: o privire interesantă și abil construită asupra societății românești de după Revoluția din 1989, o societate marcată și astăzi de contraste sociale. Spectatorul urmărește fascinat modul în care actorii se deschid, permițând privirii să pătrundă în sufletul lor.”
Trauer über den Wipfeln în nachtkritik.de

„Din punct de vedere actoricesc, cei cinci interpreți reușesc cu brio să redea pe scenă, într-un mod credibil și ușor de înțeles, lumi diametral opuse – de la cerșetori la autori de bestsellere.”
Uraufführung von Elise Wilks‘ „glückliche menschen“ in Gera beleuchtet Armut und Wohlstand în otz.de

„Exact ca în viață, așa e și în „Oameni fericiți”, care ne amintește că nimeni nu e dator să își împlinească un potențial numai pentru că noi îl vedem în interiorul lor și că binele făcut nu trebuie niciodată să vină la pachet cu orice formă de așteptare de la celălalt. Că singurele așteptări pe care e chiar nevoie să le avem sunt de la noi înșine și că orice e mai bine trăit și simțit atunci când te afli, pe cât posibil, în echilibru.”
Spectacol lectură: Oameni fericiți…în aparență în blog.subfest.ro

PODCAST despre Oameni fericiți

Dispariții. Union Place. Alaska

Dispariții/Disparitions

Pisica verde/ Зелената мачка

oameni fericiți/glückliche menschen

Dispariții/Katoamisia

Pisica verde și alte piese/„Zelena mačka i druge drame”

Arădeanca

(2025)

Sinopsis

1977. La câteva zile după cutremurul din 4 martie și la câteva luni după ce, la Montreal, Nadia Comăneci ia prima notă de 10 din istoria gimnasticii, inginera Tina de la fabrica Arădeanca are o idee.
1984. Muncitoarea Aurora se pregătește pentru serbarea de 23 august cu brigada artistică a fabricii Arădeanca. E o vară ca toate celelate, cu după-amieze la ștrandul Neptun și flirturi nevinovate la cofetăria Aroma. Până când concertul de la Timișoara al divei iugoslave Lepa Brena va schimba totul.
1989. Anul se apropie de sfârșit, iar Izabela își dorește să primească de Crăciun o păpușă Nadia. În același timp, Nadia Comăneci fuge din țară, electricianul Orlando sucește niște minți, bunica Viorica îl urăște pe Ceaușescu, iar în bloc se ia curentul de prea multe ori.

Despre

Cu siguranță nu există în România nici o persoană născută în anii 70-80 care să nu fi ținut în mână, în copilărie, măcar o jucărie de la fabrica Arădeanca. Invitația de a scrie o piesă despre fabrica Arădeanca, unde a fost creată, la finalul anilor 70, păpușa Nadia Comăneci, a venit de la Teatrul Ioan Slavici din Arad.
Am scris trei piese într-una singură, despre destinele fictive (care ar putea fi adevărate) ale unor femei care au lucrat în timpul comunismului la cea mai iubită fabrică de jucării din țară, am compus versurile pentru o melodie de brigadă artistică și o melodie punk și am inventat 32 de personaje. Împreună cu regizorul Cristian Ban ne-am dorit să readucem în atenție un loc emblematic al orașului. Ne-am dorit un spectacol dedicat oamenilor invizibili, pe care istoria nu îi consemnează. Poveștile unor femei care n-au fost niciodată spuse.

Montări

Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad, regia Cristian Ban, premiera 26 octombrie 2025

Alaska

(2024)

Sinopsis

La volanul unei Dacii 1300, Victoria, însoțită de entitatea Alaska, pornește într-un road-trip prin timp și retrăiește momente cheie din propria viață, dar și din viețile mamei și fiicei ei, traversând perioada comunismului, trecând prin haoticii ani 90 și vremurile incerte de după schimbarea regimului și ajungând până în zilele noastre.
La sfârșitul războiului, o tânără părăsește România împreună cu armata germană. Și așa s-a născut Nora.
Un șiret legat prost se desface în timpul antrenamentului pentru un campionat de atletism. Și așa s-a născut Victoria.
O pereche de blugi Levi’s de la ajutoare ajunge în mâinile greșite. Și așa s-a născut Anita.
O prietenie pe litoral cu un cuplu din RDG în vara lui 1982, când fiecare mișcare e urmărită din umbră. O primă iubire la 10 ani. Și așa s-a schimbat pentru totdeauna soarta unei familii.
Prin intermediul a trei destine feminine- bunică, mamă și fiică- piesa investighează urmele pe care le-a lăsat în noi trecutul comunist.

Despre

ALASKA a fost scrisă la invitația Studioului Yorick din Târgu-Mureș, teatru independent de limba maghiară cu care colaborez constant. Piesa, care este o călătorie în timp, îmbină istoriile personale cu ficțiunea și documentarul, explorând modul în care evenimentele politice ne afectează viețile și relațiile de familie, cu un focus special asupra relației dintre mame și fiice.
Mi-am dorit un text cu partituri feminine consistente pentru actrițe între 35-60 de ani. La premiera absolută, cele 13 roluri din piesă, inclusiv cele masculine, au fost interpretate de patru actrițe. Îmi doresc același lucru și pentru montările ulterioare ale textului.

4f (13 roluri)

Tradusă în: maghiară, engleză, franceză, germană, bulgară.

Montări

Teatrul Național Târgu-Mureș & Yorick Studio, regia Sebestyen Aba, premiera 10 decembrie 2024

Foto: Sándor Bereczky, Mihaela Marin, Andrei Gîndac

Cronici (selecție):

„Scriitura Elisei Wilk e un aliaj foarte puternic de poezie, adevăr, umor, informație. Ea transportă o sensibilitate lucidă, de tip cehovian, descrie și meditează, simultan, asupra vieții, esențializează și celebrează faptul de a fi. Independent de penumbrele pe care le dezvăluie, de tristețile de fond și de un curent de zădărnicie ce adie uneori prin scenă, Alaska rămâne în esența ei un argument foarte puternic în favoarea bucuriei de a trăi.”
Elise Wilk sau arta de a scrie despre viață…, în 7iasi.ro

„Scriitura Elisei Wilk este echilibrată, tandră și necruțătoare. Cu un simț poetic al ritmului și al detaliilor foarte bine gestionat, aceasta detensionează tragicul situațiilor printr-un umor care îl face și mai percutant. Evitând capcane sau sentințe ideologice, piesa lasă să survină umanitatea și autenticitatea rememorării într-un mod care nu este nici manipulator, nici artificial, nici forțat. Teatrul funcționează cel mai bine atunci când caută noi întrebări (pentru a-și imagina o altă realitate decât cea pe care crede că o cunoaște) în loc să caute concluzii.”
Trecutul nu devine istorie fără să lase un rest. Săptămâna Centenară György Harag la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, în revistascena.ro

„Până la urmă, ce reușește (și încă într-un mare fel!) Alaszka / Alaska e să apropie oglinda / imaginara cameră de filmat / ochiul și mintea spectatorului de omul acestor decenii din această felie de geografie. Bazându-se pe realism, empatie, gramatică, logică, talent, muncă și umor, spectacolul mureșean produce, asemenea marilor titluri din Noul Val din cinema-ul românesc, o capsulă de istorie ce se cuvine discutată & înțeleasă azi, depozitată & conservată pentru viitor.”
Alaska și noul val al umanității – Alaszka la dráMA, 2025, liternet.ro

„Aba Sebestyén știe cum să dozeze ritmul în montarea unei piese care alternează dialogul cu părți consistente de monolog narativ și o stabilă dimensiune poetică alternînd cu ironie și comic, să-i zicem, aproape istoric, introducînd, în același timp, o pleiadă de apariții episodice în căutare de individualizare, într-o rafinată construcție dramaturgică.”
Cu Dacia prin mica istorie, Observator Cultural

„Alaska e un spectacol care îți râde în față, te zguduie de umeri și apoi îți arată că, dincolo de toate, poate e timpul să recunoști că n-ai idee cine ești, dar merită să afli.”
Anca Șugar

„Pentru spectatorul iubitor de teatru, care caută profunzime și sens, Alaszka / Alaska e o experiență necesară. Este un exemplu de cum teatrul contemporan românesc poate vorbi despre istorie fără tezism, despre durere fără patetism, despre identitate fără clișee.”
Cercul amintirilor – Alaszka / Alaska, Liternet.ro

Alaska la Festivalul Național de Teatru București, TVR 1

De treci codrii…

(2023)

Sinopsis

Un frate mijlociu mizantrop care preferă să se închidă în laborator decât să călărească cai zburători sau să se lupte cu săbii și buzdugane. Un mezin puțin cam narcisist. O fiică de zmeu care se revoltă împotriva patriarhatului. O zmeoaică în plină criză a vârstei de mijloc. Un cal năzdrăvan cu anxietate și rău de înălțime. Un împărat care nu știe să se transforme în albină. Un cor al lighioanelor care veghează hotarul dintre Lumea Oamenilor și Lumea Zmeilor.
O poveste coming-of-age despre războaie începute din orgoliu, despre forța poveștilor și despre faptul că nu toate faptele bune au consecințe.

Despre

Primul meu basm a fost Hänsel si Gretel de Frații Grimm de pe o casetă audio
primită de la unchiul meu din Germania. Pe care am ascultat-o de atât de multe ori, că am
învățat povestea pe de rost.În timpul lucrului pentru un proiect din trecut, am descoperit că-mi face mare plăcere să scriu versuri pentru song-uri. Am fost mereu fascinată de pădure, atât în povești cât și în realitate.Și îmi plac dragonii. Așa că am fost entuziasmată de propunerea teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu-Gheorghe și a Teatrului Godot din București de a scrie un text pentru un spectacol muzical pornind de la basmele românești. Am recitit câteva dintre ele și mi-am dat seama că personajele secundare, despre care nu aflăm mare lucru, mă interesau mai mult decât Făt Frumos, Greuceanu sau Harap Alb. Care, de altfel, mi se păreau destul de plictisitori și previzibili. Mereu cunoaștem doar o parte a poveștii: cea în care un prinț se luptă cu balaurii și câștigă. Dar o poveste are mereu mai multe versiuni. Iar eu am ales s-o spun pe cea a personajelor secundare.

6 f 5 m, distribuție variabilă

Montări

Teatrul Godot & Teatrul Andrei Mureșanu Sf. Gheorghe, regia Eugen Gyemant, premiera 3 iulie 2024

Cronici (selecție):

„Elise Wilk topește în țesătura textului teme ale basmelor românești cu aplecare asupra poveștii lui Greuceanu, scoțând în față sensuri nebănuite prin transformarea personajelor principale în unele secundare și invers. Făt Frumos este un personaj secundar, starul poveștii devenind fratele mijlociu. Mama Zmeilor și Fiica Zmeilor sunt umanizate, calul devine personaj cu un rol esențial pe firul poveștii. Dar cea mai ingenioasă idee a textului este aducerea în prim-plan a personajului Muma Pădurii în rol de povestitor.”
O poveste cu Zmeoaice Cosânzene și Feți-Romanțioși – De treci codrii…, în Agenda LiterNet

12 3 4 5 6