Cronici (selecție):

„Auch im Osten Deutschlands lebten (und leben) gleich mehrere Generationen mit der Frage: Gehen oder Bleiben? Wobei es Zeiten gab, da durfte man nicht gehen. Da konnte man nur wählen zwischen einem demütigenden Ausreiseantragsprozedere – oft jahrelang mit ungewissen Ausgang – oder dem Versuch zu flüchten – mit dem Gefängnis als Konsequenz im Falle des Scheiterns. Das Schlimmste war für nicht wenige, gleich ob im Rumänien Ceausescus oder Honeckers DDR, dass sie nicht wussten, ob sie nun ins Ungewisse „verschwinden“ oder aber in der altbekannten Misere aushalten sollten.”
Gunnar Decker, Die Deutsche Bühne

“Das Stück hat auch Witz – mit Witzen über die Ceaușescu-Zeit – und schwarzen Humor, den die Schauspieler vermitteln, selbst wenn die Inszenierung kaum verhehlen kann, dass die großen Tragödien der Jahrhundertmitte fünfzig Jahre später eher zu Banalitäten der Konsumgesellschaft mit Haribo-Gummibärchen geworden sind, wenn sie das Ende einer großen Kulturgeschichte von Deutschen in Rumänien betreffen. Die jüngste Generation guckt beim Familientreffen permanent ins Handy und ist sowieso woanders. Und doch betroffen.”
Thomas Irmer, Theater der Zeit

“De aici, din această comuniune de frânturi ale vieții, indiferent de fundalul istoric, ori tocmai potențat de acesta, se naște formidabilul catharsis contemporan pe care spectacolul îl creează. (…) În spectacolul ăsta tu, spectatorul, n-ai timp să te cauți în buzunare, să te scobești în nas, să îți verifici telefonul, atât de frumoasă, de curgătoare, de impresionantă e povestea care ți se spune. Atât de a ta, deși e povestea unei familii dintr-un ținut unde poate n-ai fost niciodată”
Claudiu Groza, revista Tribuna, martie 2020

„Dispariţii de la Yorick Studio din Târgu Mureş este un spectacol în care povestea are rolul principal. E spusă cu multă iubire, e construită cu migală şi se simte dragul de personaj al fiecărui actor. Poţi intui grija cu care au fost alese cuvintele de către autoare şi atenţia pentru detalii a regizorului. Mici gesturi, mici tăceri, mici clipe în care privirile descoperă un univers. Un mic-mare boţ de teatru cu bine, în care emoţia şi meşteşugul fac să se învârtă fuiorul unei poveşti triste”.
Alina Epîngeac, Amfiteatru, octombrie 2020

“Mi se pare o coincidenţă incredibilă cum un dramaturg şi o instituţie care au contribuit la două dintre spectacolele mele preferate – Pisica verde, piesa cu care a câştigat Elise Wilk notorietate şi respectiv MaRó, o producţie a Yorick Studio -, ajung să colaboreze acum la un al treilea”
Oana Balaci, Liternet.ro

“Eltűntek / Dispariţii deschide un drum nou spectacolelor din ţară, o direcţie care ne pune în valoare istoria, cultura şi orice am mai avea nevoie să ştim – ca viziune care ne completează imaginea de ansamblu – pentru a trăi din ce în ce mai puţin închistaţi.”
Alberto Păduraru, Liternet.ro