Pisica Verde

(2012)

Sinopsis

Bianca are un tricou pe care e o pisică verde. Și e îndrăgostită de Robert încă din clasa a șaptea. Cu Roxana, cea mai bună prietenă a ei, împarte totul. Chiar și un înger păzitor pe nume Victor. Dani n-are înger păzitor. În schimb are un tată alcoolic. Și o pisică verde, care apare din când în când și face ca totul să fie mai ușor. Boogie ia pastile colorate ca să treacă mai ușor peste prietenia pierdută cu Bianca. Flori, sora Biancăi, e superstițioasă: operează cu pătrățele de ciocolată sub preșul din fața ușii și cu nasturi de pe paltoanele soldaților morți, pentru a păcăli soarta. Doar Robert n-are timp pentru spiritualitate. Destinul lui se află în mâna părinților săi ambițioși. Într-o sâmbătă seara, drumurile celor șase tineri se întâlnesc în President, clubul din spatele combinatului. E noaptea care le va schimba viețile pentru totdeauna.

Despre

Ideea pentru textul „Pisica verde” mi-a venit în iulie 2011, la un workshop susţinut de dramatrugul american Brian Dykstra la Universitatea de Arte din Târgu Mureş. Unul dintre exerciţiile workshopului era să scriem, timp de 10 minute, după dicteu automat, tot ce ne trece prin cap. Apoi, trebuia să scriem un monolog folosindu-ne de cele mai relevante imagini din „textul” rezultat în urma exerciţiului. În timp ce scriam după dicteu automat, pe acoperișul de vizavi se plimba o pisică. Și exact in momentul în care am văzut-o, m-am gândit cum ar fi ca ea sa aibă blana verde. M-am gândit că e o imagine frumoasă şi oare cum ar fi să-ţi imaginezi o pisică verde de fiecare dată când te simţi rău. Aşa a apărut primul monolog al piesei şi, odată cu el, personajul Dani. Am vrut în primul rând să scriu o piesă despre puterea imaginaţiei. Următoarele două personaje, Bianca și Boogie, au prins viață în aceeași zi, într-o pizzerie. Am scris textul într-o perioadă foarte scurtă de timp, între Crăciunul anului 2011 și primele zile ale lui ianuarie 2012. Textul Pisica verde a fost ulterior montat în teatre de stat, independente, în universități de teatru, jucat de trupe de amatori și de liceeni din România și din străinătate, adaptat pentru radio, transformat în scenariu de film.

3f, 3m (distribuție variabilă)

Premiul Ambasadei Irlandei pentru cel mai bun text montat în stagiunea 2012-2013

Tradusă în: engleză, germană, maghiară, greacă, franceză, italiană, bulgară, georgiană, rusă

Montări

Teatrul “74” Târgu-Mureş, regia Rareş Budileanu, data premierei: 15 martie 2012
Teatrul Metropolis Bucureşti, regia Cristi Juncu, data premierei: 13 octombrie 2012
Teatrul Lacasadargilla (Roma, Italia) regia Lisa Ferlazzo Natoli, septembrie 2013 (spectacol lectura)
“Kod” Theatre (Perm, Rusia), regia Marina Cervids, data premierei: 4 martie 2014
Deutsches Theater Berlin, Germania, regia Henning Bock, iunie 2014 (spectacol lectură)
Schauspielhaus Zürich, Elveția, regia Enrico Beeler, data premierei: 5 iunie 2015
Teatrul Luceafărul Iași, regia Bobi Pricop, data premierei: 3 octombrie 2015
Teatrul Național Radiofonic, regia Mihnea Chelariu, data premierei: 26 aprilie 2016 (spectacol radiofonic)
Schweizerischer Rundfunk (SWR), regia Paivi Stadtler, data premierei: 3 martie 2017 (spectacol radiofonic)
Teatrul Municipal Kozani, Grecia, regia Yiannis Paraskevopoulos, data premierei: 26 ianuarie 2018
Kulissza Alkotóműhely, Budapesta, regie colectivă, data premierei: iunie 2018
Departamentul de Artă Teatrală Sibiu, regia Eugen Gyemant, data premierei: 3 octombrie 2018
Teatrul Național Timișoara, regia Claudia Ieremia, data premierei: 23 noiembrie 2019
Teatrul Tomcsa Sandor Odorheiul Secuiesc, regia Toth Arpad, data premierei: 16 septembrie 2020
Teatrul Teatrul de Stat pentru Tineret Tbilisi, Georgia, regia Luka Intskirveli, data premierei: 26 noiembrie 2021

Credit foto: Cristina Gânj (Bristena)

12771494_10154058017539962_5275223161741234213_o

119667633_10158829039939962_1856042897680143264_n

Carte cu Pisica Verde

Pisica verde, producție a Teatrului de Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași, pe textul lui Elise Wilk, în regia lui Bobi Pricop și scenografia Irinei Moscu, este unul dintre cele mai proaspete și mai ingenioase spectacole din peisajul românesc de la ora actuală. Destinat în primul rînd adolescenților, grație formulei sale inovative, de silent disco, spectacolul a atras o nominalizare la Premiile UNITER pentru regie și i-a a adus lui Bobi Pricop Premiul de Regie la Festivalul ATELIER de la Baia Mare. De altfel, spectacolul a avut o participare intensă în viața festivalurilor de teatru din România, fiind invitat, în mai puțin de un an de la apariție, în șapte festivaluri. Directoarea artistică a Teatrului „Luceafărul”, criticul Oltița Cîntec, a coordonat un volum destinat spectacolului.

“Carte cu Pisica verde este o lucrare de însoțire a unui spectacol. O practică livrescă mai puțin, spre deloc, practicată în România, tipul acesta de apariție editorială e important. Pe de o parte, întrucât prin textele și fotografiile reunite între coperte sfidează fragilitatea teatrului, a acestei forme de artă vie care există exclusiv atât cât durează o reprezentație. Teatrul rămâne în spectator prin emoții și amintiri, dar e lipsit de concretețe, nu supraviețuiește timpului real.
De aceea, cărțile sunt necesare: ele garantează memoria unui spectacol chiar după ieșirea de pe afiș și inevitabila casare. Îl arhivează. Pe de altă parte, o carte precum aceasta e utilă deoarece oferă spectatorilor o perspectivă care lărgește spațiul scenei, arătând, din culisele pregătirii unei producții, câtă muncă și frământare există înainte ca premiera să o lanseze la public” (Oltița Cîntec)

Citește mai multe AICI.

Cronici (selecție):

„Un clasic al anilor 2010, montată în teatre de stat, independente, studențești, școlare, de amatori, la Teatrul Național radiofonic. În toate mediile, succesul spectacolelor montate pe acest text (majoritatea premiate în competiții de teatru profesionist) vine din subiect și din dinamica scriiturii, din redarea cu sinceritate netrucată a iluziilor adolescenței”
Oana Cristea-Grigorescu, Dramaturgia marilor speranțe. În: Teatrul și publicul său tânăr. Realități românești.

„Elise Wilk realizează un excelent mozaic dramatic din unghiuri subiective. Nu există interacțiune, ci doar perspectivele diverse asupra aceluiași eveniment ale unor personalități diferite. În fond, un multiplu de aceeași personalitate, cea a adolescentului de secol XXI, dominat de inocență, de atracții invincibile, de gîndire magică, de debusolare și, mai presus de toate, de o fugă disperată de realitate, redusă generic la motivul pisicii verzi.”
Cristina Rusiecki, Observator Cultural

“E ceva wedekindian în excelenta piesă a Elisei Wilk, montată de Bobi Pricop la Teatrul Luceafărul din Iași. Un altfel de “deșteptare” a unor primăveri contemporane, dar cu același tragism la pândă și cu moartea supreveghind ceea ce aparent par a fi doar niște jocuri copilărești. Șase adolescenți, cu vârste între 16 și 19 ani, provenind din medii sociale diferite, își rostesc poveștile paralele, fragmentate, alcătuind, în cele din urmă, flash-urile unui scenariu tulburător”
Călin Ciobotari, jurnalvirtual.ro

“Elise Wilk scrie pentru generația următoare, adolescenții de azi alienați în relația cu generația părinților lor cu care au prea puține de împărțit, conectați unii de alții nu prin ceea ce simt sau își spun, ci cel mult prin device-urile pe care le folosesc, înecați în valul tehnologiei care îi consumă și îi lasă apoi la malul fiecărei zile istoviți și singuri”
Cristina Modreanu, O pisică verde. În: Teatrul Românesc azi. Noi orizonturi estetice

Cronici în: rusă, germană, greacă.