(in)Credibil
(2019)
text scris împreună cu Peca Ștefan, Mihaela Michailov și Leta Popescu
Sinopsis
Acțiunea se petrece într-un oraș imaginar, într-un timp imaginar. Undeva pe lângă noi, cândva aproape. Suntem într-un viitor atipic. Nu e unul riguros în care lucrurile funcționează perfect. (In)Credibil, prin poveștile sale, fixează în timp și spațiu 11 variațiuni pe tema împlinirii și a ratării individuale și colective, și propune un moment de reflecție asupra responsabilității în evoluția – sau involuția – lumii în care trăim. Patru povești, patru micro-istorii, scrise de patru autori, Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Leta Popescu și Elise Wilk.
Despre
(In)Credibil înseamnă pentru mine a treia colaborare cu Leta Popescu. Ce m-a atras foarte mult la acest proiect a fost că a trebuit să scriem împreună un text: eu, Mihaela Michailov, Leta Popescu și Peca Ștefan. A fost pentru prima dată când am scris un text împreună cu alți dramaturgi. M-a tentat tema (până la urmă, în fiecare zi experimentăm o ratare: ratăm milioane de vieți posibile), dar și mai mult m-a tentat procesul de lucru. Am pornit fiecare de la o poveste cu două personaje despre ratare, și s-a ajuns la o nebunie frumoasă în care cele patru povești ale noastre devin una singură și lucruri (in)credibile se întâmplă. Eu mereu am asemănat un text de teatru cu o partitură muzicală pentru mai multe instrumente și cred că vocile noastre au rezonat. Probabil lumea pe care am creat-o împreună nu ar fi atât de fascinantă dacă nu am avea voci atât de diferite.
Montări
- Teatrul Național Timișoara, regia Leta Popescu data premierei: 25 aprilie 201
Cronici (selecție):
„Incredibilul „InCREDibil” reprezintă un labirint al fericirii, care analizează cu minuțiozitate, din nenumărate unghiuri și o infinitate de perspective acest sentiment intangibil: nu sunteți „singurii singuri”. Fericirea pare să fie, în mod paradoxal, atât scopul primordial, cât și frica supremă (…). Răutatea, invidia, frustrarea, duplicitatea și minciuna reprezintă principalii factori distructivi atât ai sinelui, cât și ai celor din jurul nostru, asigurându-ne drumul spre distrugere, frustrare și eșec. Toate acestea sunt prezentate printr-un ambalaj colorat țipător, unde se adaugă nelipsitul spirit ludic, râsul fiind salvarea eternă a existenței, care nu trădează niciodată.” Oana Karina Lugojan, emotionaltheatral.wordpress.com