Frig. Patru întâmplări neadevărate din Gheorgheni
(2018)
Sinopsis
În Frig, aflăm povestea contelui de Kürtos, care a fondat echipa de hockey a orașului Gheorgheni și a soției sale, Imola cea Rece, ales aflăm de ce oamenii aruncă cu bomboane pe gheață la finalul fiecărui meci de hockey. De asemenea, aflăm ce s-a întâmplat în iarna lui 1999 într-o cabină telefonică din oraș, dacă lumina albastră care se vede uneori deasupra dealurilor aduce tinerețea veșnică sau cine sunt reginele apelor minerale. Printre altele, vorbim despre dispariții misterioase, blănuri de vulpe, recorduri naționale și câmpuri nesfârșite de cartofi și facem o incursiune într-un studio TV unde a fost invitat un medium islandez.
Despre
Frig e un fals documentar despre orașul Gheorgheni. Personajele nu au existat niciodată iar întâmplările relatate nu au avut loc. Singurul lucru adevărat este că în Gheorgheni e foarte frig. Iar când e frig, în nopțile lungi de iarnă, când ceața învăluie orașul, oamenii stau în casă și inventează povești. Ca să treacă timpul mai repede, ca să evadeze în alte lumi sau pentru că spunând povești se simt mai puțin singuri. Frig e un text despre nevoia noastră de a spune și asculta povești. Cu toate că vorbește despre lucruri universale, nu știu în ce măsură spectacolul poate fi montat în alt oraș pentru că există foarte multe referințe la Gheorgheni. Totuși, cred că Frig este un adevărat hidden gem și rămâne una din piesele mele preferate.
Montări
- Figura Stúdió Gheorgheni, regia Leta Popescu, data premierei: 19 februarie 2018
Cronici (selecție):
„Frig realizat de Leta Popescu în colaborare cu Elise Wilk la teatrul din Gheorgheni este o producție mai complexă decât cele trei menționate până acum, pe de o parte pentru că textele semnate de dramaturgă sunt atât de puternice încât ar putea să existe pe scenă fără niciun ajutor de construcție regizorală, iar forța unei povești se observă astfel cel mai bine în acest al patrulea spectacol, beneficiind pe de altă parte de o regizoare care s-a mulat foarte bine pe intenția și atmosfera textului”.
Cristian Gheorghe, scena.ro
