Crocodil
(2017)
Sinopsis
David are 11 ani. Tatăl lui a fost ales să fie astronaut și a părăsit pământul într-o cutie din lemn pe care niște oameni au băgat-o în pământ. Într-o zi, o să se întoarcă. Dar oare de ce mama lui David a început să se întâlnească cu mustăciosul acela dubios? Și de ce David nu are voie să poarte ojă și rochii strălucitoare? De ce nu poate fi fată, așa ca Simo, prietena lui cea mai bună? Și apoi mai e Felix, un coleg de clasă. De fiecare dată când apare, David simte ceva ciudat în stomac. Și mai e și un crocodil mic înăuntrul lui David, care îl mușcă de fiecare dată când e trist.
Despre
Pentru ultima parte din trilogia adolescenței, am vrut să scriu despre cum e să te simți diferit și vulnerabil și am ales o structura unei monodrame pentru a spune povestea lui David, un băiat de 11 ani cu o sexualitate incertă. Monodrama este structurată în 16 părți, dezvăluindu-se parcursul personajului David și diversele etape și traume prin care trece (moartea tatălui, prietenia cu Simo care se termină brusc, agresiunile la care este supus la școală și în fața blocului, sentimentele neîmpărtășite pentru Felix, distanțarea de mama sa care își reface viața cu altcineva). De asemenea, se dezvăluie relația lui David cu celelalte personaje: Mama, Bunica, Simo, Marius, Gumă, Felix, Domnul cu mustață. Crocodil a marcat o schimbare importantă în modul în care scriu, fiind primul text al meu fără semne de punctuație, fără majuscule și sub formă de poem.
Montări
- Teatrul Municipal George Bacovia Bacău, regia Horia Suru, data premierei: 5 octombrie 2018
- Teatr Leti Praga, regia: Kasha Jandáčková , noiembrie 2018 (spectacol lectură)
- Omada Parastatikon Technon proTASI Atena, regia Dimitrios Finitsis, data premierei: data premierei: 11 iulie 2022
Cronici (selecție):
„Elise Wilk este o strălucită reprezentantă a tinerei generaţii de dramaturgi autohtoni interesaţi de subiectele actualităţii, de problematica socială, ea surprinzând în Crocodil, cu acuitate, fineţe analitică, dar şi cu multă poezie, întâmplări şi stări de spirit caracteristice dificilului prag de vârstă care marchează debutul adolescenţei. O zonă tulbure, confuză, angoasantă, cu întrebări, adesea bulversante, privind viaţa şi moartea, sentimentele, atracţia şi identitatea sexuală, diferenţa, fericirea şi nefericirea, singurătatea”.
Carmen Mihalache, Deșteptarea
“Pur și simplu un spectacol tulburător, relevant prin emoțiile pe care le dislocă dar și prin investigațiile delicate pe care le întreprinde în natura umană. Crocodil nu e doar încă un spectacol cu și despre adolescenți, la fel cum remarcabilul text al Elisei Wilk depășește nișa acelei dramaturgii ce focusează pe „probleme ale tinerilor de azi”, sintagmă șablon de care am început să mă satur. Textul, lecturat inteligent de Horia Suru, se deschide către un discurs mult mai general și mult mai profund despre cum se declanșează prima oară mecanismele fericirii și ale nefericirii, despre traumă și vis, despre iluzie și deziluzie, despre întrebări fără răspuns care pândesc pornirile în viață”.
Călin Ciobotari, 7iasi.ro
Crocodil de Elise Wilk, spectacol al Teatrului Municipal din Bacău, abordează descoperirea identității de gen la adolescenți, urmată de bullying, pe fundalul unei familii în destrămare. Elise Wilk suprapune mai multe motive de vulnerabilizare a adolescenţilor – dificultatea descoperirii sinelui şi a asumării orientării sexuale, stigmatizarea la şcoală, gestionarea pierderii (aici, a tatălui) – pe care regizorul Horia Suru le abordează prin multiplicarea personajului principal, David. Astfel, două fete şi doi băieţi sunt cu toţii David, expresie a confuziei identitare şi a haosului afectiv cu care se confruntă adolescentul (artificiul permite şi materializarea personajelor secundare). Jucat alert, ca un ping pong, spectacolul are o anumită tandreţe care pare să fi impresionat publicul, în special pe cel tânăr.
Oana Stoica, Scena9.ro
“Elise Wilk e o tînără autoare ce s-a impus în ultima veme, cu o preferință pentru dramele adolescenței, de la Pisica verde la Avioane de hîrtie. Cu Crocodil, realizat la Teatrul Bacovia din Bacău, inițial un monolog, ce mi s-a părut interesant și reușit, a fost pariul regizorului Horia Suru, care a divizat textul pentru patru actori. Identitatea adolescentului narator se deplasează astfel de la un personaj la altul, jocul devine viu, într-un spațiu construit și el ca un tot într-unul, rînduri de cutii-blocuri, pătrate luminoase sau locuri de joacă cu o deschidere bruscă a sălii spre orașul real (arhitectura sălii la Bacău o permitea). O deschidere spre lume, căci „în spatele greamurilor sînt oameni“.
Mirella Patureau, Observator Cultural
