Camera 701
(2013)
Sinopsis
Un bărbat între două vârste apelează la serviciile unui stripper profesionist pentru a-şi recuceri soţia. Un cuplu proaspăt căsătorit se confruntă cu o problemă delicată în noaptea nunţii. O secretară de multinaţională ajunge, prin circumstanţe ciudate, în camera de hotel a şefei ei. O cameristă depresivă şi un fotograf de tabloid se întâlnesc întâmplător în noaptea de revelion. Patru poveşti care se întâmplă în aceeaşi cameră de hotel, în patru seri diferite. Patru poveşti despre oameni obişnuiţi care trăiesc momente neobişnuite. Patru poveşti de dragoste atipice.
Despre
Am scris „Camera 701” special pentru proiectul „Teatru de risc” de la Teatrul Național din Târgu-Mureș, adresat tinerilor dramaturgi și regizori. M-a interesat să scriu scene de 2 personaje (există două scene cu o femeie și un bărbat, o scenă cu doi bărbați și una cu două femei). Fiecare scenă poartă numele unei bătuturi din mini-barul care se găsește aproape în fiecare cameră de hotel. Ulterior am observat că scena “Whiskey, cu șefa de multinațională și o tânără angajată, trece testul Bechdel. (două femei au o conversație care nu are ca subiect bărbații).
Montări
- Teatrul Naţional Târgu Mureş, regia Rareş Budileanu, data premierei: 22 noiembrie 2013
- Shakespeare Company Bremen, Germania, regia Helge Tramsen, aprilie 2015 (spectacol lectură)
- Volkstheater Viena, Austria, 5 mai 2015 (spectacol lectură)
- Stadttheater Ingolstadt, Germania, 10 aprilie 2016 (spectacol-lectură)
- Teatro della Limonaia, Florenta, Italia, regia Ciro Masella , data premierei: 5 octombrie 2016
- Cuibul Artiștilor București, regia Victor Țăpeanu, data premierei: 9 octombrie 2017
- Spectacol independent, regia Liliana Câmpeanu, data premierei: mai 2019
- Pantagruele Teatro Milano, regia Tiziana Confalonieri, premiera 14 iunie 2022
Cronici (selecție):
“Camera 701 mizează pe simplitate, naturalețe și emoții redate cât mai limpede, într-o formă accesibilă și foarte umană. Prezintă povești ale noastre, personaje vulnerabile și umor de calitate care nu recurge la cioace ieftine, la vulgaritate ostentativă sau la artificii. Se prezintă ca un spectacol pentru toate vârstele și toate categoriile de public, motiv pentru care lipsa de superficialitate (caracteristică multor producții „lejere“) și seriozitatea cu care este construit și jucat îi oferă valoare și savoare.”
Andrei Vornicu, Zi de zi
„Elefantul“ din camera 701 este singurătatea. Fie că e vorba despre cupluri – construite pe teama de singurătate sau destrămate deja (doi miri certăreţi în noaptea nunţii şi un soţ părăsit, care vrea să-şi recucerească soţia) –, fie că atacă depersonalizarea muncii (două corporatiste, un paparazzi şi o cameristă pentru care, din varii motive, viaţa personală şi munca se identifică), poveştile Elisei Wilk au în centru cîte două personaje care se confruntă cu însingurarea.
Oana Stoica, Dilema veche
