Cronici (selecție):

„Elise Wilk se dovedeşte o subtilă cunoscătoare a psihologiei adolescentine, reuşind nu doar să creioneze corect tipologii de liceeni, ci să găsească şi motivaţiile, emoţionale şi raţionale, ale comportamentului lor. Remarcabil este tocmai faptul că scriitoarea reuşeşte să contextualizeze gesturile extreme ale tinerilor şi să le descopere mecanismul de producere, în timp ce şcoala se dovedeşte încă incapabilă să şi înţeleagă propriii elevi.”
Oana Stoica, Dilema veche

“Întreg spectacolul lasă impresia de prospeţime, fiind totodată o meditaţie gravă, asupra vârstei adolescenţei, cu tot ce înseamnă dinamică sufletească, relaţii instituite în interiorul unui grup, nevoie de afirmare dar şi de sprijin din partea familiei.”
Anda Ionaș, Liternet

“Vorbim despre un spectacol complex, la care contribuie atât textul lui Elise Wilk, elaborat şi aprofundat de viziunea regizorală a lui Norbert Boda, cât şi prestaţia emoţionantă a celor şase actori care ridică de la zero un univers al suferinţei, al frustrării şi al fragilităţii pe care încearcă să-l ascundă sub paravanul unui comportament deviant care să le aducă o oarecare alinare, dar care ajunge în final doar să le adâncească şi mai puternic problema.”
Răzvan Rocaș, Liternet