Alaska
(2024)
Sinopsis
La volanul unei Dacii 1300, Victoria, însoțită de entitatea Alaska, pornește într-un road-trip prin timp și retrăiește momente cheie din propria viață, dar și din viețile mamei și fiicei ei, traversând perioada comunismului, trecând prin haoticii ani 90 și vremurile incerte de după schimbarea regimului și ajungând până în zilele noastre.
La sfârșitul războiului, o tânără părăsește România împreună cu armata germană. Și așa s-a născut Nora.
Un șiret legat prost se desface în timpul antrenamentului pentru un campionat de atletism. Și așa s-a născut Victoria.
O pereche de blugi Levi’s de la ajutoare ajunge în mâinile greșite. Și așa s-a născut Anita.
O prietenie pe litoral cu un cuplu din RDG în vara lui 1982, când fiecare mișcare e urmărită din umbră. O primă iubire la 10 ani. Și așa s-a schimbat pentru totdeauna soarta unei familii.
Prin intermediul a trei destine feminine- bunică, mamă și fiică- piesa investighează urmele pe care le-a lăsat în noi trecutul comunist.
Despre
ALASKA a fost scrisă la invitația Studioului Yorick din Târgu-Mureș, teatru independent de limba maghiară cu care colaborez constant. Piesa, care este o călătorie în timp, îmbină istoriile personale cu ficțiunea și documentarul, explorând modul în care evenimentele politice ne afectează viețile și relațiile de familie, cu un focus special asupra relației dintre mame și fiice.
Mi-am dorit un text cu partituri feminine consistente pentru actrițe între 35-60 de ani. La premiera absolută, cele 13 roluri din piesă, inclusiv cele masculine, au fost interpretate de patru actrițe. Îmi doresc același lucru și pentru montările ulterioare ale textului.
Montări
-
Teatrul Național Târgu-Mureș & Yorick Studio, regia Sebestyen Aba, premiera 10 decembrie 2024
Cronici (selecție):
„Scriitura Elisei Wilk e un aliaj foarte puternic de poezie, adevăr, umor, informație. Ea transportă o sensibilitate lucidă, de tip cehovian, descrie și meditează, simultan, asupra vieții, esențializează și celebrează faptul de a fi. Independent de penumbrele pe care le dezvăluie, de tristețile de fond și de un curent de zădărnicie ce adie uneori prin scenă, Alaska rămâne în esența ei un argument foarte puternic în favoarea bucuriei de a trăi.”
Elise Wilk sau arta de a scrie despre viață…, în 7iasi.ro
„Scriitura Elisei Wilk este echilibrată, tandră și necruțătoare. Cu un simț poetic al ritmului și al detaliilor foarte bine gestionat, aceasta detensionează tragicul situațiilor printr-un umor care îl face și mai percutant. Evitând capcane sau sentințe ideologice, piesa lasă să survină umanitatea și autenticitatea rememorării într-un mod care nu este nici manipulator, nici artificial, nici forțat. Teatrul funcționează cel mai bine atunci când caută noi întrebări (pentru a-și imagina o altă realitate decât cea pe care crede că o cunoaște) în loc să caute concluzii.”
Trecutul nu devine istorie fără să lase un rest. Săptămâna Centenară György Harag la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, în revistascena.ro
„Până la urmă, ce reușește (și încă într-un mare fel!) Alaszka / Alaska e să apropie oglinda / imaginara cameră de filmat / ochiul și mintea spectatorului de omul acestor decenii din această felie de geografie. Bazându-se pe realism, empatie, gramatică, logică, talent, muncă și umor, spectacolul mureșean produce, asemenea marilor titluri din Noul Val din cinema-ul românesc, o capsulă de istorie ce se cuvine discutată & înțeleasă azi, depozitată & conservată pentru viitor.”
Alaska și noul val al umanității – Alaszka la dráMA, 2025, liternet.ro
„Aba Sebestyén știe cum să dozeze ritmul în montarea unei piese care alternează dialogul cu părți consistente de monolog narativ și o stabilă dimensiune poetică alternînd cu ironie și comic, să-i zicem, aproape istoric, introducînd, în același timp, o pleiadă de apariții episodice în căutare de individualizare, într-o rafinată construcție dramaturgică.”
Cu Dacia prin mica istorie, Observator Cultural
„Alaska e un spectacol care îți râde în față, te zguduie de umeri și apoi îți arată că, dincolo de toate, poate e timpul să recunoști că n-ai idee cine ești, dar merită să afli.”
Anca Șugar
„Pentru spectatorul iubitor de teatru, care caută profunzime și sens, Alaszka / Alaska e o experiență necesară. Este un exemplu de cum teatrul contemporan românesc poate vorbi despre istorie fără tezism, despre durere fără patetism, despre identitate fără clișee.”
Cercul amintirilor – Alaszka / Alaska, Liternet.ro
Alaska la Festivalul Național de Teatru București, TVR 1
